Ce face moartea de Craciun… sau despre cadourile date de pe raft, nu din inima.


Ingerii, de sarbatori,
Se-ngrijesc de muritori

Noi, ceilalti, nemuritorii,
Facem pe cumparatorii…

Astazi am fost in spital, la urgente, cu gandul sa mai invat cate ceva. Asta datorita unei prietene binevoitoare a mamei mele, careia trebuie sa-i multumesc toata viata pentru ajutorul pe care mi-l da. N-am sa descriu ce se intampla la sectia de urgente a unui spital municipal…se intampla multe….insa cel mai simplu vizitator, mai socant prin aparitia sincera, atat de fireasca, detasarea si inocenta cu care se plimba din salon in salon, de la pat la pat, de parca ar fi pe plaja, intr-o zi cu soare si ar admira pescarusii, este moartea. Nu te afecteaza in niciun fel vizita ei. E pur si simplu acolo. Nu are coasa, nu te sperie, nu te face sa simti palpitatii, sa transpiri… doar sta cuminte si din cand in cand merge si se atinge de fruntea cate-unui bolnav…. unul batran, altul mai tanar, unul mai slab, altul mai puternic, toti sunt, in fata atingerii ei doar ceea ce au daruit in viata lor, doar ceea ce au ales sa fie, doar ceea ce au in inima lor. Atat. Poate sotii, copiii, prietenele celor doua femei care astazi au plecat la cer din salonul unde am nimerit eu le-au cumparat cadouri… poate una dintre ele si-ar fi dorit ceva dintr-un magazin, cealalta altceva din alt magazin…la ce folos?

Niciodata nu m–am intrebat unde Isi trimite Dumnezeu ingerii Sai de Craciun ca sa mai ridice la cer pe cineva…aveam impresia ca-Si ia un fel de vacanta, ii lasa pe oameni sa se bucure de sarbatori si apoi reia lucrul. Dar nu, Dumnezeu ii da liber mortii sa viziteze spitalele si de sarbatori. De ce oare? Ca sa ne arate ca sarbatoarea este o responsabilitate? Moartea este, mai mult decat orice, o responsabilitate a noastra, este un examen pentru care cei mai multi nu se pregatesc, cere din partea noastra constientizare, cutremur, framantare. Sa ne cutremuram si de Craciun? Cand tebuie taiat porcul, cand trebuie sa-i cumpar sotiei, sotului, prietenei, mamei, cadoul care stiu ca i-ar placea, cand eu ma grabesc sa nu inchida la magazinul de jucarii pentru ca nu mai am ce le pune copiilor sub brad, Dumnezeu trimite sa ma ia la ceruri? Adica pana si acum trebuie sa ma tem de moarte?

Nu. Nu trebuie sa ma tem si acum de moarte. De moarte nu trebuie sa ne temem niciodata, asta este ceea ce am inteles eu astazi si ce incercam sa arat prin descrierea simplitatii cu care lucreaza oaspetele acesta venit de cele ai multe ori nepoftit. Mai ales de Craciun nu trebuie sa simtim frica de moarte. De ce? Pentru ca Hristos a venit sa scoata la lumina pe cei ce sedeau in intuneric si in umbra mortii, a venit sa ne vindece de frica si groaza pe care o simteau oamenii de dinainte. A venit sa ne invete nu numai cum sa traim, ci si cum sa murim. Si ne-a invatat cum sa murim si de Craciun, pentru ca da, si de Craciun se moare. Asadar, Doamne, ca ne ceri sa traim sarbatorile cu multa responsabilitate inteleg, ca ne ceri sa stim sa traim si ca ne ceri sa stim sa murim si de sarbatori, iar inteleg, insa cum ramane cu cadourile cumparate pentru oamenii care mor de Craciun? Cei dragi le cumpara cadouri, cheltuie bani, investesc timp, energie si indura frig si zapada pentru cadourile acestea, iar Tu faci toate lucrurile astea zadarnice? Pentru ca sa stii ca pentru mine a merge la Carrefour, Real, Pic samd si a cauta printre toate rafturile un cadou potrivit pentru fiecare, nu este lucru prea simplu. Eu imi fac planuri, imi potrivesc banii, ma stresez cu timpul putin si Tu spulberi totul cu atata simplitate si liniste? Una din femeile pe care le-ai luat azi la Tine nu cred ca avea mai mult de 50 de ani… poate copiii ei i-au cumparat un cadou frumos de care nu au apucat sa se bucure impreuna. Daca lucrul acesta a fost in zadar, oare ce voiai Tu sa faca acesti oameni in schimb pentru mama lor? Cu ce puteau fi schimbate toata alergatura si gerul de afara si cadoul scump pentru ca Tu sa fii multumit si sa nu lasi ca toate acestea sa nu fie facute degeaba? Pentru acesti oameni, pentru mama lor, Hristos nu Se mai naste de 25 decembrie anul acesta? Ce puteau sa-si daruiasca oare unii altora pentru ca acest Craciun sa nu le fie asa de trist?

Azi sunt intr-o incurcatura in care cred ca am fost si anul trecut: nu le-am luat cadouri inca celor dragi. Sincer, nu stiu din ce motiv, am inceput sa nu ma mai simt atras atat de mult de a face cadouri..inainte eram un pasionat al sarbatorilor…eram atent ce si cui cumpar…strangeam bani…acum nu mai simt asta… simt nevoia de a-i strange in brate pe unii, de a le multumi altora, de a le sterge lacrimile celor pe care-i stiu in suferinta, as vrea sa ofer o mana prieteneasca…. ma indoiesc insa ca sunt destui oameni care sa aprecieze lucrurile acestea. Cei mai multi se aseapta la ceva material, la un ceas, o bratara, o geanta noua, o haina noua, orice, insa ceva care sa le satisfaca simturile, sa fie ceva straluctor, cu cat mai stralucitor cu atat mai frumos cadoul, cat mai scump, ca sa dovedeasca atentia si dragostea celui care ofera, cat mai nou, mai la moda, ca sa satisfaca mandria si nevoia de apreciere si de evidentiere a unora. Mi-e sila de astfel de Craciunuri…nu mai vreau niciun cadou, nu vreau ca cineva din lumea asta sa mai cheltuiasca vreun ban pentru mine, sa mai bantuie printre rafturile hypermarketurilor chinuindu-si mintea si trupul pentru a-mi gasi ceva pe plac….Pe placul meu ar fi o imbratisare din partea tuturor celor pe care-i cunosc, care ma iubesc, care ma urasc, din partea celor pentru care nu insemn nimic si a caror ignoranta ma doare mai mult decat orice, din partea celor pe care-i iubesc enorm, dar fata de care nu pot sa-mi arat dragostea si recunostinta…din partea celor care sunt departe de mine, pe care nu i-am vazut niciodata, dar carora de atatea ori le-am scris si care de atatea ori mi-au ascultat ofurile, pe care i-au durut cuvintele mele si care poate au varsat lacrimi pentru ce am spus in unele momente.

Simt nevoia de a oferi ceva care sa-mi imbogateasca sufletul si mie, as vrea sa pot oferi din inima mea ceva imbucurator, linistitor, as vrea ca lumea intreaga sa aiba alt sistem de valori, astfel incat sa puna mai mare pret pe cat de minunate cadouri suntem unii pentru altii, decat pe cat de scumpe cadouri ne cumparam unii altora. As vrea sa ofer cadouri care sa-L nasca pe Hristos in inimile celor carora le daruiesc. Asa ca nu voi lua niciun cadou anul acesta din vreun magazin, din vreun super, hyper, mega market. Vreau sa dau ceva din inima mea, iar daca nu voi putea sa-mi manifest dragostea mea fata de ceilalti prin cuvinte de recunostinta, printr-o imbratisare sincera, printr-un lucru facut de mana mea, gandit de mintea mea, atunci nu voi face altceva decat sa ma rog pentru toti aceia fata de care in toti anii pe care i-am trait nu am invatat sa-mi manifest recunostinta si bucuria. Pentru ca dintre toate de lucrul acesta sunt cel mai sigur, si anume ca toti, pana la unul, avem nevoie sa ne rugam unii pentru altii. Cred ca Hristos, a Carei nastere o asteptam si o sarbatorim, S-ar bucura mai mult decat daca ne-ar vedea cheltuind fara masura pentru a ne umple viata cu cat mai multe gunoaie.

De aceea, dragii mei, fie ca apreciati, fie ca nu, pentru toti cei pe care va iubesc, care mi-ati fost alaturi in diferite etape ale vietii mele, pentru aceia care mi-ati fost ingeri calauzitori in momente grele, pentru cei care mi-ati aratat care-mi sunt marginile, pentru cei care m-ati invatat ce este inima franta, durerea indiferentei sau a tradarii, pentru cei care mi-ati acordat increderea voastra si laolalta pentru cei care m-ati privit cu suspiciune si neincedere, cadoul meu sincer, din toata inima si daruit cu toata dragostea si recunostinta este o umila rugaciune adusa in fata Domnului pentru ca sufletele voastre sa-si gaseasca linistea, rostul si calea spre Imparatia lui Hristos, in care sper sa ne intalnim
cu totii la sfarsit. Astfel, daca astazi sau maine voi muri, cadoul meu pentru voi nu va fi zadarnicit de nimic, nici macar de moarte, iar eu voi da marturie ca Hristos se naste cu adevarat si face lucrurile noi in inimi de oameni, nu in rafturi de hypermarket.

Craciun cu pace si bucurie va doresc tuturor!

Catalin Topoe

Parintele Gheorghe Calciu despre darurile facute de Craciun:”DACA N-AI PUS DRAGOSTEA TA IN DAR, NIMIC NU ESTE!”

Legenda U.E.

ro-ue

A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circula si in folclorul nou al amintitelor popoare).

In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia. Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat.
Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul: „Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer”.

ro-ue-2

Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: „Omule, esti descult si eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate europeana – Armani. Tine de frig, de ploaie.” Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si: „Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea nimic”. A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi: „Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine”. Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, de firma. „Daca-i degeaba, merita s-o iau” isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara si pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca. Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda. Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara basca. Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus: „Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti”. Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus: „Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari. A propos, asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca”. Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru…

Astfel ogorul ajunge sa fie muncit de cine nu trebuie…

opinci

SURSA AICI

Facultatea de Teologie din Craiova devine, din ce in ce mai repede, un varf al invatamantului teologic romanesc

Daca vrem sa fim onesti, invatamantul romanesc, in ansamblul sau, se afla intro situatie de criza. Una mai veche decat cea economica. Eu, personal, nu sunt multumit de el. Iata insa ca la Facultatea de Teologie din Craiova, asa cum se intampla, dealtfel, si la alte facultati de teologie din tara (nu la toate, ce-i drept), lucrurile se misca intr-o directie buna.

tismana-5

Anul trecut, la Tismana, Facultatea noastra de la Craiova a organizat un Simpozion National Studentesc pe tema „Sfanta Scriptura, Izvor viu al vietii crestine si al teologiei ortodoxe”, 2008 fiind anul in care se implineau 320 de ani de la prima aparitie in limba romana a Bibliei, cunoscuta de toti ca fiind „Biblia de la Bucuresti” sau „Biblia lui Serban Cantacuzino”.

Simpozionul s-a desfasurat intr-o atmosfera „incinsa”… in sensul ca s-au purtat discutii foarte interesante si s-a reusit implicarea efectiva la discutii a studentilor participanti. Nu a fost ceva sec, o atmosfera imbacsita de formalism, ci s-au atins probleme demne de o abordare atenta si insistenta, iar tinerii care au sustinut lucrarile s-au dovedit preocupati de punctele fierbinti ale teologiei, dezvaluind, de asemenea, capacitati si potente de viitori mari teologi.

tismana-1

Anul acesta Facultatea de Teologie din Craiova ne surprinde iarasi cu un titlu inspirat pentru simpozionul ce urmeaza a avea loc in acelasi spatiu monahal, martor al atator vieti de asceti, petrecute sub ocrotirea Sfantului Nicodim cel Sfintit.

Manastirea Tismana va gazdui, asadar, in perioada 18-20 Mai 2009 Simpozionul National Studentesc cu tema „Exegeza și ermineutica biblică în operele Sfinților Părinți Capadocieni”. Proiectul acestui simpozion este sugerat de hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii noastre, care la propunerea Preafericitului Patriarh Daniel, a proclamat anul 2009 – An comemorativ omagial al Sfântului Vasile cel Mare și al celorlalți Sfinți Capadocieni.

tismana-3

Iata ce spune domnul conf. univ. dr. Mihai Valentin Vladimirescu, prodecanul Facultății de Teologie a Universității din Craiova: „Organizat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Dr. Irineu, Simpozionul Național Studențesc de la Tismana reprezintă o nouă posibilitate pentru studenții teologi din întreaga țară de a-și expune lucrările într-o atmosferă științifică și prietenoasă. La a II-a ediție, organizatorii se așteaptă la un număr între 30 și 40 de de participanți, la sfârșitul simpozionului toate lucrările fiind publicate într-un volum anual dedicat evenimentului. Simpozionul se dorește a fi o reuniune de tradiție, anuală, care să contribuie atât la stimularea creativității studenților și a interesului pentru învățare cât și la dezvoltarea capacităţii de expunere a părerilor şi ideilor într-un cadru organizat. Acele lucrări originale, de o înaltă ținută științifică și care demonstrează aprofundări deosebite ale temei simpozionului, vor fi premiate la finalul manifestării. În cadrul simpozionului vor fi încurajate contactele științifice interdisciplinare și promovarea legăturilor între studenții și profesorii de teologie din țară, reliefând direcțiile majore de cercetare în domeniul studiilor biblice”.

Lucrările trebuie elaborate de fiecare student în parte sub îndrumarea unui cadru didactic universitar. Studiile bine alcătuite vor fi trimise, in extenso, până la data de 12.04.2009, la următoarea adresă de email: vladimirescu_mihai@yahoo.com. De la fiecare Facultate de Teologie din ţară se recomandă să fie trimise un număr de trei sau patru lucrări. Studenții care vor fi selectați de către o comisie a Facultății noastre vor fi invitați să-și susțină studiile în cadrul acestui simpozion, în zilele 18-20 Mai. Organizatorii asigură transportul, cazarea și masa participanților.

Persoană de contact: Prep. Univ. Drd. Mihai Ciurea
Tel.: 0723856506
Email: ciureamihaijr@yahoo.co.uk

sfintii-capadicieni

Asadar, fratilor studenti teologi, va doresc multa luminare de la Sfintii Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Grigorie de Nyssa, ale caror opere sper sa le patrundeti avand smerenia cuvenita si aprinderea duhului pentru adancurile cerurilor.

Un prieten adevarat te face liber…

Am gasit mai demult acest filmulet foarte frumos in care ideea de trecere prin moarte pentru a ajunge la viata este atat de bine evidentiata. Ma duce cu gandul la cat de mare este neplacerea de a parasi inchisoarea patimilor si a iesi la lumina. Starea de libertate a sperietoarei de ciori este surprinsa intr-un cadru in care ea se trezeste langa o fantana… deoarece mereu constrangerea a fost comparata cel mai relevant cu starea de sete, iar libertatea cu bucuria de a-ti potoli aceasta sete la o fantana cu apa limpede.

De asemenea, un prieten adevarat te face liber, chiar daca pentru aceasta trebuie sa te raneasca. Dar pentru a te face liber, el insusi trebuie sa fie liber, el insusi trebuie sa stie ce este libertatea… De aceea este bine sa ne facem prieteni dintre aceia care sunt liberi… Adevarul ne face liberi, iar Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. Asadar, prieteni care-L urmeaza pe Mantuitorul sa ne-alegem.

Conferinta la Craiova cu parintele Nicolae Tanase: „Sotul ideal, sotia perfecta”

parintele-nicolae-tanase-1

In seara aceasta (19 ianuarie), la Craiova, Parintele Nicolae Tanase a sustinut conferinta pe care ieri a sustinut-o la Slatina. Tema este una foarte binevenita in vremurile acestea in care tinerii sunt poate mai dezorientati ca oricand in fata gandului de a-si intemeia o familie. Cu totii vrem sa gasim sotul ideal sau sotia perfecta. Desi nu va pot pune chiar din aceasta seara la dispozitie filmarea conferintei, voiesc sa va spun numai ca ideea principala pe care a evidentiat-o parintele este aceea ca un sot perfect sau o sotie ideala sunt lucruri reale, nu fac obiectul fantasticului si nu se constituie in ceva foarte spectaculos; credinta si frica de Dumnezeu, integritatea si demnitatea persoanei, constientizarea responsabilitatilor, blandetea, intelegerea si dragostea in Hristos sunt cateva caracteristici ale unui om ce poate deveni sot ideal sau sotie perfecta. Iar daca mai sunt momente de caderi si scapari, celalalt este invitat sa aiba dragoste, rugaciune si rabdare.
Cateva sute de oameni au umplut sala Casei Studentilor din Craiova, sala dealtfel foarte friguroasa (sistemul de incalzire inca nu este pus la punct) si au rezistat, mangaiati de raspunsurile parintelui, peste trei ore. Si totul pentru a pleca in suflet cu o singura concluzie: ca lucrurile sunt simple. Dumnezeu a facut totul atat de simplu, iar idealul unui tovaras de viata „perfect” se implineste in orice crestin care voieste sa se mantuiasca. Pentru ca orice familie crestina acolo tinde, spre vesnica Imparatie a lui Hristos, si orice familie crestina 3 membri are de la inceput: sotul, sotia si Dumnezeu. (Cititi AICI mai multe despre Parintele Nicolae Tanase)

Ca sa aduc, totusi, ceva pentru folos in locul continutului conferintei, am sa astern in randurile de mai jos cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur adresate mirilor. Cititi si va mantuiti!

sf_ioan_gura_de_aur_mozaic-210

Sfaturi catre miri

Din seara nunţii în care o vei primi pe mireasa ta în camera de mire, primeşte-o ca pe o statuie şi chiar de atunci să înveţe să fie cumpătată, blândă şi să trăiască cinstit; de la început chiar, de cum păşeşte pragul casei tale, să calce în picioare dragostea de bani. Să o înveţi să fie înţeleaptă, să o înveţi să nu-şi atârne aurării de urechi, nici împrejurul gâtului, nici pe pereţii casei; sa nu dorească haine ţesute cu fir de aur şi nici obiecte de lux.

Podoaba ei să fie strălucitoare, dar strălucirea să nu fie o insultă. Acestea toate să fie lăsate celor nechibzuiţi; tu însă împodobeste-ţi casa cu multa cuviinţă, mirosind mai degrabă de înfrânare decât de parfumuri. Două lucruri vor rezulta de aici. Intâi nu se va mâhni mireasa, când, după terminarea nunţii, se vor trimite înapoi fiecăruia hainele ţesute cu fir de aur şi vasele cele de argint; al doilea, mirele nu se va mai îngriji de pierderea şi de paza celor adunate.

nunta-4

După aceasta, după ce se va fi terminat toată desfătarea zilei de nuntă, ia-ţi mireasa ta, formează-o bine, întinzând pentru multă vreme simţul de pudoare şi nu căuta să stingi acest simţ degrabă. Căci chiar dacă fata ar fi lipsită de acest simţ, totuşi ştie să tacă până la o vreme, sfiindu-se de bărbat şi surprinsă de noile împrejurări în care intră. Aşa dar să nu strici repede acest simţ de pudoare, după cum fac bărbaţii cei desfrânaţi, ci prelungeşte-l pentru multa vreme, căci de mare folos îţi va fi acesta. Niciodată nu te va cârti şi nici nu te va mustra pentru cele ce ai hotărît.

Prin urmare legiuieşte totul în acea vreme, în care simţul pudorii, ca un frâu pus sufletului, nu te lasă sa te mustre sau să cârtească de cele ce faci. Când oare este un timp mai potrivit de a forma femeea ca acela în care se sfieşte de bărbat, se teme şi se ruşinează? Atunci pune-i cuvin¬tele înţelepciunii, căci le primeşte sufletul ei; aşează-i cea mai frumoasă dispoziţie sufletească, adică simţul pudoarei.

Dar dacă voieşti îţi pot da şi un exemplu cum trebue să vorbeşti cu ea. Dacă Pavel nu s-a sfiit de a spune : „Nu vă lipsiţi unul pe altul de îndatoririle conjugale” (I Coririteni, VII, 5) şi rostea cuvintele către femei măritate, dar rnai bine zis nu către femei măritate, ci către suflete duhovniceşti, cu atât mai mult eu nu mă voi feri de a o spune.

sfpetru_si_fevronia1

Ce trebue dar să-i vorbească ei mirele ? Cu multă dragoste să-i spună : „Eu, copilă, te-am luat tovarăşă de vieaţă şi te-am adus ca să-mi fii păr¬taşă în treburile cele mai de cinste şi mai de nevoie, anume facerea de copii şi purtarea de grijă a casei. Ce te rog dar pe tine ?” — Dar înainte de a întreba aceasta, vorbeşte-i de dragoste, căci nimic nu ajută atâta pentru a convinge pe ascultător ca să primească cele spuse decât ştiind că i se vorbeşte cu multă dragoste. Cum îi va arăta însă dragostea ? Dacă îi va spune: „Am avut putinţa să mă căsătoresc şi cu altele şi mai bogate şi de neam mai strălucit, totuşi nu le-am ales pe acelea ci pe tine, am îndrăgit caracterul tău, blândeţea ta, înţelepciunea ta”. Cu aceste cuvinte pregăteşte îndată calea cuvintelor cu privire la o vieaţă înţeleaptă, şi blamează, pe ocolite, bogăţia.

Căci dacă fără nicio pregătire vei vorbi contra bogăţiei va fi supărător ; dar dacă te foloseşti de un prjlej potrivit, le reuşeşti pe toate. Atunci i se va părea ei că faci acest lucru spre a o apăra şi nu-i vei părea ei ca un om aspru, neplăcut şi chiţibuşar. Când însă vei lua prilej de vorbă chiar din cele ale ei, se va bucura. Aşa dar îi vei spune — căci este nevoie să reiai vorba începută — „Am avut putinţa să iau soţie bogată şi avută, dar n’am voit. Pentru care pricină oare ? Nu la întâmplare şi nici în zădar, ci am fost învăţat eu bine că bogăţia nu este nicio avere, ci lucru de dispreţuit, care se află şi la tâlhari şi la femeile desfrânate şi la jefuitorii de mor¬minte.

Pentru aceasta, lăsându-le pe toate celelalte, am venit către virtutea sufletului tău, pe care o prefer faţă de tot aurul, deoarece o fată tânără, pricepută şi liberă, care se îngrijeşte de evlavie preţuieşte tot atât de mult cât toată lumea. Pentru aceasta m’am îndrăgostit de tine, şi te iubesc şi te pun mai presus de sufletul meu. Viaţa prezentă nu este nimic; doresc şi mă rog şi fac totul ca astfel să ne învrednicim să petrecem viaţa prezentă încât şi acolo, în viaţa viitoare, să trăim tot împreună cu multă slobozenie.

0909-ioachim-ana

Timpul de aici de pe pământ este scurt şi trecător; dar dacă ne vom învrednici să petrecem viaţa de aici bine plăcând lui Dumnezeu, vom fi totdeauna, cu mai multă plăcere, şi cu Hristos şi noi doi împreună. Eu dintre toate am preferat dragostea ta şi nimic nu mi-i atât de greu şi de supărăcios decât ca să mă cert vreodată cu tine. Chiar dacă ar trebui să pierd totul, chiar dacă aş ajunge cel mai sărac dintre oameni, chiar dacă aş suferi cele mai grele primejdii, chiar, dacă aş pătimi ori şi ce, mie toate îmi vor fi cu putinţă de suferit şi uşoare, atâta timp cât noi ne vom înţelege unul cu altul.

Copiii chiar atunci îmi vor fi dragi, când tu te vei purta drăgăstoasă faţă de mine. Va trebui dar ca şi tu să faci la fel”. — Adă apoi şi cuvintele Sf. Scripturi în sprijinul tău, deoarece Insuşi Dum¬nezeu vrea ca dragostea să fie între voi. Ascultă ce zice scriptura: „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe marna sa şi se va lipi de femeea lui”. (Efeseni, 31). — „Să nu fie între noi, continuă tu cuvântul tău, niciun prilej de micime su¬fletească. Piară banii, mulţimea slugilor, cinstea dela cei străini; eu în locul acestora toate prefer dragostea ta”.

Aceste cuvinte oare nu vor fi mai dorite de femeie decât aurul şi decât bogăţiile ? Să nu te temi că fiind iubită se va obrăznici cu tine ; nu, ci dimpotrivă, mărturiseşte că o iubeşti, în adevăr femeile desfrânate, care sunt lângă un bărbat, iar mâne cu altul, negreşit că s’ar obrăznici când ar auzi astfel de cuvinte; dar o femeie liberă, o fată nobilă, niciodată nu se va obrăznici auzind aceste cuvinte, ci cu atât mai mult se va pleca.

sfinti-casatoriti-rugandu-se

Arată că îţi place mult să stai împreună cu ea, şi de dragul ei vrei să fii mai bine acasă decât în oraş. Prefer-o tuturor prietenilor şi chiar copiilor ce ţi-a dat; iar pe copii iubeşte-i tot de dragul ei. Dacă face ceva bun, laudă-o şi admir-o ; dacă greşeşte ceva, lucru ce se întâmplă celor tinere, sfătueşte-o si atrage-i luarea aminte. Defăima necontenit banii şi luxul şi dă-i a înţelege că podoaba unei femei este aceea care vine dela modestie şi dela cinste; învaţ-o continuu cele de folos.

Rugăciunile voastre să fie în comun ; fiecare să meargă la biserică, iar acasă bărbatul să întrebe pe femee şi femeea pe bărbat asupra celor spuse sau citite acolo. Dacă cineva este sărac să ia ca exemplu pe bărbaţii sfinţi, pe Pavel, Petru, cari au fost mai slăviţi decât împă¬raţii si bogaţii, cu toate că şi-au petrecut viaţa în foame şi sete. Invaţă-o că nimic nu este mai înfricoşător în cele ale vieţii decât numai a nu trăi după voia lui Dumnezeu.

Dacă vrei să dai mese şi ospeţe nu chema pe nici un om fără ca¬racter, pe nici un om necuviincios; şi dacă vei găsi pe vreun sărac sfânt, putând ca să binecuvinteze casa voastră, putând cu păşirea picioarelor sale să aducă toată binecuvântarea lui Dumnezeu, pe acela chiamă-I.

Să spun încă şi alta ? Nimeni dintre voi să nu se grăbească să se însoare cu una mai bogată decât ei, ci mai bine cu una cu mult mai săracă. Căci fiind mai bogată, nu va aduce atâta prilej de plăcere cu banii ei, câtă ură şi insultă, prin faptul că ea va cere mai mult decât a adus, va pretinde lux, va da drumul la cuvinte supărătoare şi la sudălmi.

Căci poate va zice: „încă n’am cheltuit nimic din ale tale, sânt îmbrăcată încă cu lucrurile mele, din acelea pe care părinţii mei mi le-au dăruit”. Ce spui, femee ? Incă ale tale porţi ? Care lucru este mai dureros oare decât acest cuvânt ? Trupul nu mai este încă al tău, iar banii sunt ai tăi ? După căsătorie nu mai sunteţi două trupuri, ci sunteţi un singur trup, iar averile două şi nu una ? O, poftă a banilor! Aţi ajuns amândoi un om, o fiinţă şi încă spui: „ale mele”?

De diavol a fost introdus acest cuvânt blestemat şi spurcat. Dumnezeu a făcut comune pe toate cele ce sunt mai necesare decât banii, iar banii nu sunt comuni ? Nu este cu putinţă să spui: „Lumina mea, soarele meu, apa mea”. Toate cele mai de preţ ne sunt comune, iar banii nu sunt comuni ? Să piară de mii de ori banii, dar mai vârtos nu banii, ci voinţa care nu ştie să se folosească de bani, ci îi preferă în locul tuturora.

nunta-3

Invaţă acestea împreună cu altele, dar cu multă dragoste, pentru că sfătuirea virtuţii, în ea însăşi, este tristă. Şi mai cu seamă faţă de o copilă simplă şi tânără, când îi vorbeşti de un trai înţelept şi cinstit, fă-o cu multă dragoste. Şi mai ales îndepărtează din sufletul ei : „al meu” şi „al tău”. Dacă va spune : „Cele ale mele”, spune-i: „Pe care le numeşti ale tale, căci nu ştiu ; eu nu am nimic al meu; cum dar spui : cele ale mele, când toate sunt ale tale ?” Dăruieşte-i ei acest cuvânt. Nu vezi că acest lucru îl facem cu copiii ? Când un copil smulge ceva din cele ce ţine în mână, şi vrea să ia şi celălalt lucru, i-l dăm şi zicem: „Da, şi acesta este al tău şi acela”.

Aceasta să facem şi cu femeea, căci judecata ei este mai copilăroasă. Dacă va zice : „Cele ale mele”, spune: „Toate sunt ale tale, şi eu sunt al tău”. Nu este cuvânt de linguşire, ci de multă pricepere. Astfel vei putea îndepărta mânia ei şi să-i stingi întristarea. Spune-i deci astfel: „Şi eu sunt al tău, copilă. Acest lucru m’a sfătuit Pavel zicând: „Bărbatul nu este stăpânul corpului său, ci femeea” (I Corinteni, 7, 4). Dacă eu nu am stăpânire asupra corpului meu, ci tu, atunci cu atât mai mult ai stăpânire şi asupra banilor”. Vorbind acestea ai linisti-o, ai stins flacăra, ai ruşinat pe diavol, ai făcut-o roabă, dar mai degrabă sclavă cumpărată cu bani; cu cuvintele acestea ai legat-o. Astfel, din cele ce tu grăeşti, învaţ-o să nu zică niciodată: „al meu” „al tău”.
Niciodată să nu-i vorbeşti la întâmplare, ci cu mângâiere, cu cinste şi cu multă dragoste.

Cinsteşte-o pe ea şi nu va avea trebuinţă să fie cinstită de alţii, nu va avea trebuinţă să fie slăvită de alţii, căci se bucură de cinstea şi slava, care vine de la tine. Prefer-o înaintea tuturora, din pricina tuturor însuşirilor ei şi pentru frumuseţe şi pentru pricepere, şi laud-o. Astfel vei convinge-o să nu dea atenţie la nici un străin, ci va râde de toţi ceilalţi. Invaţ-o frica de Dumnezeu şi vor curge toate ca dintr’un izvor, iar casa ta va fi plină de mii de bunătăţi. Dacă vom căuta cele nepieritoare, atunci vom dobândi şi pe cele pieritoare, căci spune Scriptura: „Căutaţi mai întâiu împărăţia lui Dnmnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă”. (Matei, 6, 33).

VERIGHETE - CASATORIE

Sursa: AICI