Întâi să ne măsurăm hotarul…

Nu este o intamplare faptul ca intr-o vreme ca aceasta se gasesc din ce in ce mai multi oameni care incearca sa-si afirme parerile pe oriunde. Odinioara, desi nu o spun din perspectiva martorului ocular, nu vedeai atata valva si framatare in sufletul omului pentru evenimentele care se precipitau la nivel inalt, ale caror personaje principale erau oamenii de varf ai tarii… Domnitori, ierarhi si  boieri jucau destinele oamenilor pe degete si numai atunci cand se jucau prea tare, taranul roman lua coasa si  mai cosea din ei…  In principiu, insa, omul isi vedea de treaba lui, de copiii lui, de ograda lui, de sufletul lui…

Ce sa zic? Acum nu mai este asa…. Omul nostru isi aprinde calculatorul, citeste noutatile si apoi bloguieste pe seama lor. A aparut astfel o noua gospodarie, un ogor nou pe care se munceste intens, dar haotic: cyber-ogorul.  Solul cyber-ogorului e mai ceva decat cernoziomurile in ceea ce priveste fertilitatea: daca arunci un post pe blog, in cateva minute cresc miraculos zeci de comentarii si alte zeci de bloguri iti copiaza post-ul si pe blogurile astea mai cresc alte cateva zeci de comentarii si uite-asa facem cyber-cultura.

Pe de-o parte e bine, ca nu mai e nevoie sa luam furca in mana ca sa-i facem pe coconii nostrii sa ne inteleaga „pohta”, ci numai scriem o petitie online si gata, omul din varful palatului stie ce vrem… ca nu tine cont, nu-i bai, mai sunam in direct la un talk-show, mai iesim cu sindicatele in strada… ma rog, nu zic ca se schimba ceva, dar cel putin poporul are inima impacata ca si-a putut spune oful.

Dar ce facem cand omul cu pohta si cu oful sunt crestini? Toata dorirea crestinului e Domnul, el e rabdator, sufera cu nadejde, el nu iese in strada, el nu da foc la masini daca se majoreaza taxa de prima inmatriculare.  El nu iese in strada nici macar cand pastorul lui il tradeaza si-l raneste in ce are el mai scump. El ce cauta atunci pe intinsul torid al cyber-ogorului, cu sapa in mana, cu coasa infipta intre blanile carutei, cu caii pusi la plug?

E greu sa dai de parintele Arsenie Papacioc. Sau de parintele Justin Parvu, sau de Sfantul Lavrentie de Cernigov, sau de multe alte lucuri care te-ar putea zidi. E greu sa ajungi in Tara Sfanta…gasesti insa pe net de toate. Crestinul nostru isi umple caruta cu scrierile Pr. Cleopa in format digital, cu filmulete din Tara Sfanta, cu carti duhovnicesti de pe site-urile editurilor crestine din toata tara… gaseste chiar si rugaciunile de dimineata si de seara pe cyber-ogor… Cat de folositor este sa stai ore intregi in fata monitorului, cu gandul de a te zidi sufleteste, nu stiu… Din propria experienta mi-am dat seama ca nu e prea folositor… Atunci ce ar putea face crestinul aici? Ce ar putea lucra astfel incat roadele lui sa-i ajute pe altii la sfintire?

Cu intrebarea asta in minte mi-am deschis blogul. Am intrat pe ogor si voi incerca sa lucrez ce voi considera ca ar fi de folos celor din jurul meu. Ceea ce tintesc inca din inceput  este aparitia unei parcele unde crestinul sa afle cuvinte de folos de la Sfintii Parinti. Citind din Sfintii Parinti orice om cu inima curata, care a gustat din harul lui Dumnezeu va simti acel duh de liniste, indemnator la rugaciune neincetata si la dragoste curata pentru Dumnezeu. Incet incet, un astfel de om se va departa si de acest blog si de alte bloguri care,  desi sunt scrise sub blazon crestin, nu-i fac altceva decat sa-i sporeasca numarul de ore petrecut in fata calculatorului prin stirile de ultima ora pe care le ofera, si prin duhul specific unei agentii de stiri. Ce sper eu sa faca vizitatorul acestui blog intr-un final? Sa-si scoata din sine setea de „lume” si de „ale lumii” care cresc din abundenta pe cyber-ogor, adancindu-se mult, din ce in ce mai mult in lectura Sfintilor Parinti si in rugaciunea neincetata. Sper, asadar, sa nu devin un blogger care sa-si invite vizitatorii  in fiecare zi la taraba lui de marfa, ci un blogger care sa-si invite vizitatorii convinsi de importanta internetului in zidirea sufleteasca la o interiorizare si adancire a relatiei intime cu Domnul prin scrierile Sfintilor Parinti si nu numai. Sper sa fac lucrul Domnului si sa fie de folos duhovnicesc.

Domnul sa ne lumineze, Domnul sa ne intareasca. Amin

Anunțuri

Un gând despre „Întâi să ne măsurăm hotarul…

  1. Imi face deosebita placere sa pot citi si invata orice din scrierile Sfintilor Parinti si orice noutati vor aparea pe blogul tau. Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s