Despre cartofi… si sanatate

<iframe src=’http://www.stirileprotv.ro/lbin/video_embed.php?media_id=60513271&section=3&video_section_id=’ frameborder=’0′ style=’width: 400px; height: 350px; scrolling: no;’></iframe>

Mama

Demult, o mama avea opt copii, pe care ii hranea si-i imbraca din sudoarea fetei sale. Cineva a intrebat-o: “Cum reusesti, cum te descurci sa ingrijesti si sa hranesti opt copii?” Si mama, uitandu-se cu drag la ei, a raspuns: “Ii iubesc din adancul inimii mele”. Altcineva a intrebat-o: “Cati copii zici ca imbraci si hranesti pe zi?” Si ea raspunse: “Domnule, daca-i iubesc, nu-i mai numar!”.

 

Jacob Seisenegger (Austrian painter, 1504–1567) Portrait of a Mother and Her 8 Children

Muntele

Psalmul 8
1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.
2. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător.
3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
4. Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
5. Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.
6. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
7. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului;
8. Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!

The Mountain from Terje Sorgjerd on Vimeo.

O vizionare pe tot ecranul este si mai spectaculoasa, asadar va recomand opiunea Fullscreen. Filmul este opera fotografului norvegian Terje Sorgjerda, care a captat imaginile acestea fascinante de pe cel mai inalt munte al Spaniei – Pico del Teide, din Insulele Canare. Obiectivul a fost fotografierea Caii Lactee. Mai jos redau descrierea facuta de autor pe site-ul pe care a postat acest film (in limba engleza):

This was filmed between 4th and 11th April 2011. I had the pleasure of visiting El Teide.
Spain´s highest mountain @(3715m) is one of the best places in the world to photograph the stars and is also the location of Teide Observatories, considered to be one of the world´s best observatories.

The goal was to capture the beautiful Milky Way galaxy along with one of the most amazing mountains I know El Teide. I have to say this was one of the most exhausting trips I have done. There was a lot of hiking at high altitudes and probably less than 10 hours of sleep in total for the whole week. Having been here 10-11 times before I had a long list of must-see locations I wanted to capture for this movie, but I am still not 100% used to carrying around so much gear required for time-lapse movies.

A large sandstorm hit the Sahara Desert on the 9th April (bit.ly/​g3tsDW) and at approx 3am in the night the sandstorm hit me, making it nearly impossible to see the sky with my own eyes.

Interestingly enough my camera was set for a 5 hour sequence of the milky way during this time and I was sure my whole scene was ruined. To my surprise, my camera had managed to capture the sandstorm which was backlit by Grand Canary Island making it look like golden clouds. The Milky Way was shining through the clouds, making the stars sparkle in an interesting way. So if you ever wondered how the Milky Way would look through a Sahara sandstorm, look at 00:32.
SURSA

Cantec

http://www.dailymotion.com/swf/video/xdy85t
Amadou & Mariam – Sabali de amadouetmariam

Conferințe organizate de ASCOR Craiova în Postul Mare

Pentru detalii, faceti click pe imagine

Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România, filiala Craiova, organizează o serie de conferințe duhovnicești în Postul Sfintelor Paști. Prima va avea loc marți, 12 aprilie, ora 18,00, când PreaSfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților va conferenția pe tema: „De la virtuțile obișnuite, la virtutea virtuților: Iubirea de vrăjmași”. Cea de-a doua conferință este programată pentru data de 14 aprilie, ora 18,00, avându-l ca invitat pe prof. dr. Pavel Chirilă, care va vorbi despre „Sursa depresiei omului. Cauze spirituale”. De asemenea, tinerii ascoriști și credincioșii craioveni se vor bucura de binecuvântarea ÎnaltPreaSfințitului Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, care va conferenția într-una din seri, urmând a se fixa data și tema. Toate conferințele vor avea loc în sala de festivități a Căminului preoțesc „Renașterea”, vizavi de Catedrala „Sfântul Dumitru”.

Cantec

Dorul de celalalt

Cantec pentru baietii ucisi la Chisinau – de Sa…, posted with vodpod

Povestire foarte folositoare si minunata, despre un om cu simplitate sfanta si fara rautate

   Aflandu-ma eu odata in partea Tebaidei pentru folosul si incredintarea cea de la parinti, barbati cu fapte bune, care locuiau acolo pustnicindu-se, aveam multa grija si osardie sa aud invataturile cele mantuitoare si folositoare de suflet si cuvintele cele duhovnicesti ale oamenilor celor cu adevarat ceresti si ingeri pamantesti, ca sa le am in cugetul meu si sa iau ceva roada buna. Si intre celelalte povestiri care se spuneau spre folosul celor ce ascultau, unul din batranii zisi mai sus, avva batran cu varsta si renumit in viata monahiceasca, a zis si aceasta istorioara vrednica de pomenire:

   S-a intamplat odata de a trecut prin partile acelea un pustnic vestit in fapte bune. Si multi ascultandu-l si folosindu-se, isi marturiseau la el pacatele lor. Intre ei s-a aflat si un om cu simplitate si fara rautate, cu mestesugul pastor, care din copilaria lui s-a hranit si a crescut in pustie, nestiind altceva fara numai a paste oi. Pe acesta cuviosul a inceput a-l intreba si a-l cerca in chip duhovnicesc, ispitind adancul inimii ca sa cunoasca daca nu cumva si el, ca un om purtator de trup, a facut vreo greseala, ca sa-l indrepteze.

    Dupa ce l-a marturisit cu de-amanuntul dupa randuiala, l-a intrebat si despre pacatele cele de moarte unul cate unul, ca sa poata sa raspunda mai usor. Dar el mereu zicea ca are dorinta sa se mantuiasca si sa ajunga cu lesnire in Rai. Atunci batranul l-a sfatuit sa se tina totdeauna de calea cea dreapta, ca sa afle ceea ce doreste. Iar acela i-a raspuns cum ca are trei zile de cand tot umbla pe cale dreapta si nu doreste altceva, fara numai mantuirea lui. Si vazand cuviosul simplitatea si nerautatea lui, a randuit sa fie primit in manastirea de acolo, de aproape.

   Egumenul l-a primit cu bucurie ca pe un trimis al lui Dumnezeu, l-a facut monah, imbracandu-l in chipul monahicesc si i-a randuit sa ingrijeasca biserica. Iar el a primit cu bucurie si-si facea slujba fara lenevire.

      Intr-una din zile egumenul s-a dus la el si l-a aflat ca ingrijea si curata biserica si-l sfatuia ca sa faca cu grija si cu osardie slujba lui, ca sa aiba plata de la Dumnezeu si sa ajunga degraba in raiul pe care-l doreste. Iar el a pus metanie egumenului si i-a zis:

 - Iti multumesc, sfinte parinte al lui Dumnezeu si cinstite staret, ca ma sfatuiesti cele de mantuire. Insa si eu te rog pe Sfintia Ta ca sa-mi spui ceva. Acela care sade sus, deasupra, pe bolta bisericii, ca legat si nu poate sa se miste, nici sa se pogoare deloc, si care nici n-a mancat nimic de cand am venit eu in biserica, cine este ? Si zicea aceasta nestiind ca este Hristos, zugravit sus ca de obicei.

Si mirandu-se egumenul de nevinovatia si nerautatea inimii lui, i-a zis glumind:

- Acesta pe care-L vezi acolo sus, avea in grija biserica mai inainte de tine. Si fiindca nu ingrijea cu osardie si cum se cuvenea, l-am canonisit sa stea acolo precum vezi. Pentru aceasta ia aminte si tu, sa nu patesti asemenea.

   

   Dupa ce a auzit acestea, acel om cu adevarat binecuvantat si fara rautate a tacut, nemaizicand nimic egumenului. Dar seara, dupa ce si-a luat merticul sau de paine de la chelar, s-a inchis inauntrul bisericii. Si dupa ce s-au linistit toti parintii, el, crezand de adevarate cuvintele egumenului, pe care i le-a spus glumind, cum ca Stapanul Hristos a fost slujitorul Bisericii si pentru ca nu facuse cu osardie slujba Lui L-a canonisit sa stea acolo sus, de jos l-a chemat sa se pogoare, mahnindu-se si durandu-l inima pentru El, si i-a zis ca si catre un viu:

   – Pogoara-te, frate, ca sa mancam!

   Iar Cel ce locuieste in cei smeriti si blanzi si fara rautate, Domnul cel smerit, Cel ce se odihneste in inimile oamenilor blanzi si iubeste smerenia si nerautatea, a zis, o, minune!

    - Ma tem sa Ma pogor, ca nu cumva sa afle egumenul si-ti va face ceva rau si vei avea necaz din pricina Mea. Iar cel smerit a zis iarasi:

   – Pogoara-te fara indoiala si fara frica, ca toti se linistesc si dorm si eu am usile incuiate bine, si nu ne va simti nimeni. Ca imi este jale de tine sa stai flamand atatea zile. Si martor imi este Domnul, ca de nu te vei pogori, nici eu nu voi manca. Atunci S-a pogorat Hristos Cel aratat si, sezand, mancau si vorbeau impreuna, veselindu-se. Si facandu-se aceasta in toate serile, trecand catva timp, s-a auzit in manastire ca monahul cel nou are pe cineva ca care vorbeste in biserica. Si se mirau toti, stiind bine ca acolo, inauntrul bisericii, nu era nimeni si nici cu putinta sa se afle altul in ceasul acela, in care toti se odihnesc. Si de multe ori se duceau si bateau la usa pe dinafara, ca sa vada cu cine vorbeste. Dar indata ce faceau zgomot cei de afara, Cel ce manca cu monahul cel simplu se scula degraba de la masa, se inalta sus si sedea la locul lui nemiscat si fara sa graiasca, ca si mai inainte. Atunci calugarul nostru deschidea usa si intrand monahii il intrebau cu cine a vorbit. Iar el se lepada, zicand ca nu este nimeni, ci numai el singur. Si, neafland nimic, se intorceau mirandu-se.

   Dupa mai multe zile, fiindca tot se auzea vorbire inauntrul bisericii, calugarii au pus un frate, care era mai iubit acestuia decat altii, ca sa-l intrebe, fagaduindu-se cu juramant ca sa nu spuna la nimeni. Asadar, ducandu-se fratele acela, il intreba cu dinadinsul, dar el nu voia sa marturiseasca adevarul. Insa mai pe urma, dupa ce l-a jurat, abia i-a spus pricina cu sila, cum ca se pogoara Stapanul nostru Iisus Hristos, pe care el Il socotea ca sta pentru certarea egumenului, si manca si vorbea impreuna cu El. Si cum ca Cel ce i S-a aratat, i-a fagaduit pentru binele ce i-L face de-L ospateaza mereu, ca are sa-l ia in casa Tatalui Sau, sa-i faca un ospat minunat si atat de dulce, incat sa nu-l uite niciodata, incredintandu-l ca are un Tata preabogat si preabun. Acestea daca le-a auzit acel prieten al lui, inspaimantandu-se, binecuvanta pe Dumnezeu pentru minunea pe care s-a invrednicit a o auzi. Si alergand degraba a povestit egumenului totul, mirandu-se si el mult dupa ce a auzit. Si a castigat mare evlavie fata de monahul acela si, chemandu-l indata, voia sa auda si din gura lui acea vedere minunata si facatoare de bucurie. Intrebandu-l, mai intai nu voia sa-i spuna, pricinuind ca fara de vina il cleveteste prietenul lui, spunand lucruri care el nu le-a vazut si aceasta o facea ca se temea, ca sa nu se manie egumenul pe cel ce era canonisit ca mananca, bea si vorbeste impreuna cu el, ca sa-i mai dea si alt canon. Dar fiindca egumenul ii dadea indrazneala si-l jura ca sa-i spuna tot adevarul, i-a spus cu de-amanuntul toate. Si la urma a cerut voie de la egumen sa-l lase sa mearga la ospatul pe care i l-a fagaduit prietenul lui si care il va face in casa Tatalui Sau. Iar egumenul i-a fagaduit ca-l va lasa cu bucurie numai daca si el va fagadui ca-l va chema la acel ospat. Atunci cel fara rautate i-a fagaduit ca va pune osardie sa roage pe prietenul lui, ca sa-l ia si pe egumen la ospat.

   Dupa intelegerea aceasta s-a dus iarasi la biserica. Si dupa ce a innoptat, luandu-si dupa obicei merticul sau (portia de paine), a inchis bine usile si a chemat iarasi pe fratele, ca sa se ospateze. Si in timp ce mancau si vorbeau impreuna despre bunatatile pe care avea sa le dobandeasca in casa Tatalui Sau, monahul si-a adus aminte si de egumen, si se ruga cu dinadinsul sa-l primeasca si pe el la acel ospat. Iar Stapanul Hristos i-a raspuns ca egumenul nu este vrednic sa se impartaseasca nici din faramiturile ce cad din masa aceea, si i-a spus sa nu-l mai supere pentru aceasta, ca nu se poate. Si facandu-se dimineata, egumenul astepta raspunsul cu frica si cu cutremur, voind sa stie de-l primeste si pe el Stapanul Hristos sa se odihneasca cu sfintii Lui. Si auzind de la cel fara rautate ca nu este vrednic sa dobandeasca astfel de veselie, s-a mahnit foarte tare si a ramas in mare necaz cu inima. Dar stiind noianul cel nemarginit al milostivirii lui Dumnezeu, care face voia robilor Lui celor simpli si fara rautate, precum era si acesta despre care ne este cuvantul, a cazut picioarele lui si se ruga cu lacrimi, zicand:

   – Fiule, roaga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu sa nu ma urasca pe mine, pacatosul, intinatul si nevrednicul mai mult decat toti oamenii, ci sa merg si eu impreuna cu tine la acea cina cereasca. Roaga si sileste pe Cel nesilit, de este cu putinta, sa ma ierte, caci stiu ca o sa te asculte pentru simplitatea si nerautatea fericitului tau suflet.

   Cu acestea si altele mai multe fiind rugat acel monah de catre egumenul lui, noaptea cand a sezut sa manance iarasi cu Stapanul nostru Hristos, i-a spus din nou despre egumen. Dar Domnul i-a raspuns:

    - Ti-am spus, frate, ca nu este vrednic din pricina neinfranarii lui. Si sa nu-ti pese de el. Atunci cel simplu si fara rautate a zis Stapanului Hristos:

   – Bine ai zis ca egumenul nu este vrednic de masa cea de sus. Dar pentru painea cu care ne-a hranit atatea zile, care, daca ne lipsea, muream de foame, primeste-l. Oare sa nu-l primesti pentru aceasta facere de bine a lui ? Atunci Stapanul Hristos, vazand nerautatea si multa iubire de oameni a sufletului celui urmator lui Hristos si zambind pentru cuvantul lui, a zis:

   – Pentru dragostea ta si pentru grija ce o ai pentru aroapele tau si pentru ca sa nu te mahnesc, il primesc. Spune-i dar sa se indrepteze bine si dupa opt zile sa veniti amandoi, impreuna, la bucuria cea pregatita. Si iesind afara, monahul cel simplu a spus aceasta veste prea veselitoare si plina de bucurie egumenului, mai intai sa se pregateasca prin marturisire si pocainta, in acele opt zile, si apoi sa mearga impreuna cu el. Iar egumenul s-a bucurat foarte mult si indreptandu-se prin marturisire si pocainta adevarata, cu inima infranta, dupa opt zile, impartasindu-se cu Preacuratele si de viata facatoarele lui Hristos Taine, bolnavindu-se putin, s-a odihnit in Domnul Dumnezeul nostru. Iar cel simplu si-a dat sufletul sau cel sfant acolo unde manca si vorbea cu dulceata cu iubitul sau Stapan. Si asa s-a suit egumenul cu cel simplu la viata cea fericita si nesfarsita, pe care, sa dea Dumnezeu s-o dobandim si noi cu darul Lui. Amin.

SURSA AICI

Ultima poezie – profetica – a Sfantului Ioan Iacob Hezevitul

VANTUL PUSTIIRII
(Urgia cereasca)
1

Iarasi lupte, iarasi sange

Iarasi zgomot de razboi,

Iarasi lacrimi nesfarsite,

Iarasi valuri si nevoi!
2

Cand a sters sarmana lume

Lacrima de pe obraz,

Au venit napraznic iarasi

Alte valuri de necaz.

3

Vaduvele iar vor plange

Cu batranii cei sarmani

Si copiii vor ramane

Iar cu miile orfani.

4

Pustii-se-vor orase

Si pe multi ii vor robi,

Unde sunt cantari desarte,

Gloantele vor dantui.

5

Iar in locul rasfatarii

Si al luxului nebun,

Va domni de-acuma groaza

Si cutremurul de tun.

6

Care azi, (de zburdaciune),

Umbla goi, nerusinati,

Vor ajunge ca sa umble

De nevoie dezbracati.

7

Cand sporeste rautatea

Se scarbeste Dumnezeu,

Pentru asta vin in lume

Si razboaiele mereu!

(15 iulie 1960)

 

SURSA AICI

Omul din spatele lumii

Un baiat veni la tatal sau voind sa se joace. Acesta insa nu avea timp si nici chef sa se joace cu copilul. Asa ca, se gandi cum ar putea sa ocupe copilul. El gasi intr-o revista o fotografie complicata si detaliata a pamantului, o rupse in multe bucatele si i-o dadu copilului sa refaca fotgrafia, gandindu-se ca este un puzzle atat de complicat, incat copilul va fi ocupat o vreme. Baiatul se retrase intr-un colt si incepu sa faca puzzle-ul. Abia trecusera cateva minute ca el veni la tatal sau si ii arata fotografia completa.Tatalui nu-i veni sa creada si il intreba pe copil cum de reusise sa refaca atat de repede fotografia. Copilul raspunse: “pe partea cealalta era fotgrafia unui om. am facut omul si cand omul a fost om, atunci a devenit si lumea, lume”

Cersetorul salvator

Un filmulet care pune in contrast aroganta si indiferenta oamenilor fata de semenii lor din clase “inferioare” si simplitatea acestora din urma.